"SANSA"

Oricine-ai fi, esti doar un trecator,
De multe ori un inselat,
De-atatea ori insulator…
Esti uneori mult mai putin decat nimic,
O buruiana doar de existenta;
Ca o insecta
Ce se naste si-i zdrobita in acelasi ceas de seara;
Far-a sti macar ca sunt pe lume: nopti fara sa doara;
Sau, ca exista undeva si zi, ori clipe de senin…
Esti numai om,
Farama de noroi,
Satul de oboseala si rutina;
Poti fi pustiu si singur zi lumina,
Sau, poti umbla cu Dumnezeu
Chiar daca azi esti doar namol
Problema e:
Sa vrei, sa-ti fie dor…
Amin,

"CLIPA MEA!"

Astept o clipa, CLIPA MEA
In care-n noapte
Printre soapte,
Privind caderile de nea,
Sa vad plangand
Cu orice gand,
Fiinta mea regenerand.

Astept o clipa-n care eu,
Crezand intr-Unul Dumnezeu,
In rau si bun, Sa pot sa spun:
"Eu, cel ce-am fost
Fara de rost,
Lipsit de trai
Si smuls din rai...
Eu, cel ce-am fost
Fara de post,
Fara de nici un "Tatal nost"
Eu...nu mai sunt,
Ci am murit.
Si in mormant,
Zdrobit de vant,
De ploi, de ciumi,
Am putrezit,
Uitand necazu-acestei lumi".

Privind caderile de nea
In larg de noapte
Printre soapte
Astept o clipa:CLIPA MEA.

de Catalin Lata

MY FOTO

 
 
 
 

"POVESTE SENTIMENTALA"

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.
de N.S.

FOR YOU!

Marcel Iures - Iubirea

N-as fi putut sa inteleg ce e IUBIREA...!

Marcel Iures - Doamne, niciodata...

Marcel Iures- Ca sa fii rege

EMOTIE DE TOAMNA...

EU!

=GRI=La granita dintre viata si moarte:• Am fost si nu mai vreau sa fiu “gri”;• Sunt si nu mai vreau sa fiu « gri » ;• Voi mai fi, nu stiu cat dar nu mai vreau sa fiu « gri »Doar singuratatea si durerea e singura cale de a deveni mai buni ?Unde e bucuria diminetii ?Unde e bucuria venirii noptii, a iubirii, a somnului ce aduce odihna sufletului si trupului ?Pentru cine sunt toate acestea si prin ce au primit dreptul la ele ?Sunt singura si gri, totul e tulbure in mine...., peste mine....., in fata mea se intinde un mare pustiu « gri ».Mi-i dor de mirosul de sare marina si de sulf, de mirosul de verde, de mirosul bucuriei zilei care se termina si a celei care vine, de mirosul noptilor dintre ele, mi-e dorrr...Mi-e dor de “Phoenix”...mi-e dor ‘sa ma nasc din nou’ din cenusa durerilor mele...Mi-e dor de cea care eram cand am facut primii pasi in necunoscutul vietii ce avea sa vina, de forta mea, de increderea mea in oameni, de bucuria mea, de curajul meu, de mine...Mi-e dor de Maria Tanase, mi-e dor de ploaia infernala a lui Alifantis dintr-o mansarda plina de dragoste curata, fara sir si fara semne de-ntrebare: “cine-s mai frumosi oamenii?, ploaia?...Mi-e dor sa ma ploua pe aripi din nou iar tu sa ma acoperi cu tine si sa-mi spui: nu-i nimic, Lorelai....Mi-e dor sa-mi aflu din nou in tine odaia, mi-e dor de mine intre mine si tine...Ajuta-ma sa invat sa pretuiesc clipa si sa le adun pe toate in caseta cu bijuterii a sufletului meu.Mi-e dor de rasul de victorie si de bucuria din ochii copiilor mei cand au facut primii pasi spre mine.Mi-e dor de spaima lor, de privirile lor disperate cand credeau ca nu le mai sunt in preajma...N-au inteles nici pana acum ca sufletul meu nu mai functiona cand nu eram in preajma lor, deveneam doar durere, teama si « gri ».Mi-e dor de mine cand nu eram « GRI ».Mi-e dor de-ai mei, sa-i simt iar langa mine si oriunde as fi fost, sa insemne un “acasa”.Mi-e dor de atat de multe, incat, cu fiecare zi devin si mai “gri”, oare ar fi frumos macar “AMURGUL” in doi!?Fragment,